Viitorii tai colegi abia asteapta sa lucrati impreuna!

Sunt toti tineri si plini de energie ca tine. Te vor ajuta permanent, te vor invata si sustine pentru a avea cele mai bune rezultate. In timp, in functie de motivarea si dedicarea ta, vei avea ocazia sa coordonezi propria ta echipa de Mesageri UNICEF si sa-ti pui in practica abilitatile de lider.

Dar mai bine te lasam sa-i cunosti personal:

Ce ne povestesc fostii nostri colegi

Iata cum i-a ajutat jobul de Mesager UNICEF si care au fost cele mai frumoase impresii:

Alexandru Lazar

Alexandru Lazar

Salut, numele meu este Alexandru Lazar si am fost Mesager UNICEF. Acum sunt in anul doi la University of Aberdeen, studiez Politica si Relatii Internationale si sunt angajat ca Telephone Fundraiser in Development[...] Trust-ul universitatii.

Experienta dobandita ca Mesager UNICEF m-a facut sa devin mult mai increzator in fortele proprii, m-a ajutat sa imi dezvolt abilitatile de comunicare, persuasiune si negociere. Totodata, experienta dobandita in teren m-a facut sa interactionez mult mai usor si sa ma dezvolt individual. A fost o experienta placuta si am facut parte dintr-o echipa extraordinara.

citeste tot
Alexandru Lazar

Alexandru Vighici

Alexandru Vighici

Numele meu este Alexandru Vighici si sunt Prieten UNICEF! Momentan lucrez intr-o corporatie unde activitatea zilnica implica o interactiune constanta cu clienti si colegi din intreaga lume.

Experienta ca Mesager UNICEF m-a ajutat sa-mi dezvolt abilitatile de a relationa mai bine in discutii cu trecatorii curiosi despre activitatile UNICEF. Abilitati pe care le folosesc constant, in negocieri cu clientii, interviuri sau discutii cu managementul.

citeste tot
Alexandru Vighici

Alexandra Andreea Ciritel

Alexandra Andreea Ciritel

Buna, sunt Alexandra Andreea Ciritel, fost Mesager UNICEF. Am lucrat ca si Mesager UNICEF in vara anului 2015, pentru doua luni, alaturi de o echipa minunata.

Initial, am intrat in echipa UNICEF pentru a intelege si cunoaste mai bine metodologia cercetarilor pe saracie, dezvoltare sociala si demografie, insa mi-am centrat timpul mai mult in afara organizatiei, pe strada, contribuind la proiectul de fundraising pe care institutia inter-guvernamentala il promova.

Provocarea pe care UNICEF mi-a lansat-o, in calitate de fundraiser, in timp real, afara, pe strada, vorbind si explicand oamenilor puterea si utilitatea donatiilor lunare, a fost intrerupta de o veste imbucuratoare: reusita unui doctorat pe socio-demografie in strainatate.

Acum, sunt doctoranda intr-un proiect international care imi lanseaza o alta provocare: studiul demografiei in 3 tari: Germania, Italia, UK. Contributia enorma a job-ului de fundraiser intr-un timp atat de scurt este exponentiala si semnificativa: am interactionat cu sute de oameni, de toate felurile, unii care au vrut sa semneze contractele de donatie lunara, altii foarte sceptici, unii si mai sceptici. Cu timpul, am inteles ca perseverenta e cheia unui tonus sanatos. Nicio zi nu e la fel ca alta in aceasta activitate, niciun om nu seamana cu altul, niciun discurs nu prea seamana cu cel anterior in care explicam oamenilor ce si cum se intampla in spatele acestui proiect. Am avut "n" refuzuri, negativitate, "trasul de urechi" (voi ne luati banii), insa asta m-a adus la ceea ce se numeste realitate. Am cunoscut realitatea, asa cum e ea, pe strada, vizavi de ce cred oamenii, ce stereotipii le influenteaza deciziile.

Prin marturiile noastre (la fata locului, cum zic jurnalistii), ceilalti membri UNICEF care deja lucreaza pe implementare de proiecte, cam inteleg de ce unii oameni semneza sau nu. Si prin noi, prin comunicare si sedinte, se incearca imbunatatirea la un nivel mai inalt: scriere proiecte, implementare, imbunatatire, rezultate.
Prin urmare, UNICEF nu numai ca mi-a dezvoltat capacitatea de a ramane pozitiva in situatii de refuz, ci mi-a adaugat in cele doua luni, perseverenta de a merge mai departe. De a ramane pozitiva. De a lupta pentru o cauza pe care o promovam. Chiar daca in unele zile nu reuseam sa am niciun contract semnat.

Mai departe, in spatele acestei perseverente, mi s-au consolidat abilitatile de inter-relationare cu oameni de tot soiul. Am invatat cum sa imi structurez un discurs de informare, promovare si de argumentare a des intalnitului „de ce”.

Cel mai mult din experienta UNICEF m-a ajutat perseverenta pe care am dobandit-o si pe scheletul careia inca imi pastrez tonunsul pozitiv cand partea statistica (unori complicata) a cercetarii doctorale nu este inteligibila ori de succes in aplicatie.

Ultimul punct pe care vreau sa insist si care vine cel mai natural si frumos in experienta de fundraiser pe strada este prietenia sincera care se leaga intre membri echipei. Am avut norocul de a avea un sef de echipa (Ionut Salcianu) fara de care coordonarea in teren nu era posibila si niste colegi minunati, carora le duc dorul si cu care inca mai pastrez legatura. Nu mai zic de superba Cristina Andrei, „mamica” noastra. Multumesc UNICEF pentru vara pe care am petrecut-o!

citeste tot
Alexandra Andreea Ciritel

Anamaria Gavrila

Anamaria Gavrila

Numele meu este Anamaria Gavrila si am 23 de ani. Experienta mea UNICEF incepe la sfarsitul anului trei de facultate. Am studiat Asistenta Sociala si m-am gandit ca mi-ar prinde bine putin „teren”, putina interactiune[...] cu oamenii. De ce sa mint, ma simteam un mic guru, doar aveam destule cunostinte, am invatat la facultate.

Imi aduc aminte ca in timpul interviului am facut un joc de rol, trebuia sa-mi imaginez ca abordez o persoana, persoana fiind Cristina, colega mea, si ea urma sa-mi puna tot felul de bariere, iar eu sa fac fata situatiei, sa am argumente. Initial, m-am gandit ca exagereaza: nu au oamenii cum sa fie atat de carcotasi cand vine vorba de ajutor umanitar, dar realitatea a fost alta.

Ca Mesager UNICEF am avut ocazia sa ma intalnesc cu o gama foarte variata de persoane, de personalitati, de pareri, unele mult mai carcotase decat era colega mea in cadrul jocului de rol.

Am invatat ca oamenii asculta greu, se opresc greu din fuga lor de zi cu zi, din rutina. Toata lumea se grabeste! Ce grabita eram si eu, nu aveam timp sa ma opresc si sa ascult ce are de spus o persoana care ma abordeaza. Au trecut oameni pe langa noi ca si cum nu am fi existat si au fost si oameni care s-au oprit, cu care doar am discutat sau au si donat.

O situatie anume imi vine rapid in gand: un domn care statea pe o banca si astepta pe cineva, iar in momentul in care am incercat sa vorbesc cu el replica a fost „Nu am timp!”. Amuzant acum, atunci nu! Cum treceam peste momentele astea? Simplu. Cu ajutorul echipei! Oameni minunati, frumosi, plin de energie si determinare!

Astazi sunt asistent social in cadrul DGASPC Ilfov, imi iubesc meseria si nu ma vad facand nimic altceva.

Experienta UNICEF m-a facut mai blanda, mai ascultatoare, mai atenta la ce se intampla in jurul meu, m-a invatat sa nu merg incruntata pe strada si sa zambesc mai mult!

Multumesc, UNICEF!

citeste tot
Anamaria Gavrila

Elena Toader

Elena Toader

Numele meu este Elena Toader si lucrez ca asistent social de peste un an. Sunt angajata a Societatii Civile Profesionale de Asistenta Sociala Cristian Rosu si Asociatii - contractata la Directia Generala de Asistenta[...] Sociala si Protectia Copilului Sector 1 si la Fundatia Pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale in Proiectul "Servicii de calitate pentru comunitate: Centru de educatie si ingrijire pentru copilul cu dizabilitati".
Sunt si studenta in anul 2 de master – Grupuri de Risc si Servicii Sociale de Suport in cadrul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala – Universitatea din Bucuresti.

Am inceput la UNICEF si sunt mandra sa spun acest lucru!
A fost primul meu loc de munca in domeniul asistentei sociale si primul loc in care am interactionat cu acest gen de servicii sociale, pe langa facultate si activitatile realizate in perioada studentiei.
Am inceput sa lucrez la UNICEF pe 14 aprilie – ziua mea de nastere (nu am sa uit niciodata) si am avut legitimatia cu numarul 001
Imi amintesc cu drag de acea perioada. Au fost multe emotii, multe lucruri de invatat, multe de transmis mai departe, colegi noi, o echipa tanara si frumoasa, coordonatori si organizatori permanent implicati, dedicati si alaturi de noi.
Ma simteam onorata sa port tricoul albastru, vorbeam peste tot despre ceea ce fac! (o mai fac cu aceeasi bucurie si acum).

M-a ajutat experienta? Extraordinar de mult! Am invatat sa am un discurs cursiv, bazat pe evidente, sustinut de fapte si cuantificabil. Ştiam ca fac parte dintr-o echipa care va oferi feedback la fiecare vorba pe care noi o transmiteam pe teren. Am avut parte de o pregatire exemplara in comunicare, in exprimarea ordonata si clara a ideilor, a gandurilor, am invatat mai mult ca nicaieri cum ca interactionam cu oamenii (oameni noi, intalniti pe strada, in drumul lor spre serviciu, spre casa). Am invatat cum sa ne stapanim emotiile, cum sa ii facem atenti pe oameni, sa ii sensibilizam si cum sa transmitem un gand, o dorinta comuna – aceea de a ajuta!
Am fost pregatiti si reuseam! Reuseam sa oprim oamenii, sa le captam atentia, sa le transmitem informatii si sa ii convingem sa se implice in actiunile noastre.
Am reusit pentru ca am crezut in cauza noastra. Eram convingatori pentru ca noi, la randul nostru, stiam ca facem parte dintr-un proiect mare, gandit si organizat de oameni mari.

Inca mai stiu replicile pe care le foloseam atunci, inca ma opresc si vorbesc cu dragii mei colegi, ii imbratisez pe cei vechi si ii incurajez pe cei noi!

Inca ma folosesc de increderea pe care am dezvoltat-o atunci. Sunt in continuare convingatoare, imi impun punctul de vedere, imi stapanesc emotiile cand vorbesc in public, transmit doar informatiile de care sunt sigura, incurajez lumea sa se implice si sunt alaturi de oamenii care lucreaza pentru o lume mai buna, asa cum am invatat si la UNICEF!

Va multumesc pentru ca am facut parte din echipa UNICEF.

citeste tot
Elena Toader

Sorina Floroiu

Sorina

Numele meu e Sorina. In prezent, studiez Antreprenoriat Social in Danemarca si cu mare drag "declar" ca am fost unul dintre Mesagerii UNICEF din Bucuresti.

Imi amintesc cu placere de incurajarile inter-colegiale de pe strada, atunci cand primeam multi de "nu", dar cu si mai mare placere de succesele avute in a tranforma nu-urile in da-uri. Probabil pentru ca aveam sentimentul ca, intr-un fel, contribui la schimbarea mentalitatii/perceptiei oamenilor cu privire la donatii, implicare, angajament umanitar. Mai mult decat atat, experienta "pe strada" si contactul direct cu oameni diversi au fost mai mult decat utile pentru mine in a intelege societatea romaneasca, in general, si "fricile" ei.

Zambesc in timp ce scriu, amintindu-mi da-urile. Acestea ma faceau sa-i imbratisez pe noii Prieteni UNICEF si imi cresteau speranta lui "impreuna", "mai multi", "o comunitate". Principiul este simplu, acela ca impreuna si consecvent putem face mai mult decat individual si din cand in cand. Facand parte din cei care promovau acest mesaj a fost o onoare.

De asemenea, echipa UNICEF: iuhuu: de aur! Sprijin, intelegere, umanitate. Nu sunt oameni doar care „propovaduiesc” cuvinte frumoase, ei cred in ele: m-au inspirat sa fiu la randu-mi un om mai bun.

La ce mi-a folosit experienta? Pe langa ce am mentionat deja, a fost cu siguranta o aventura in urma careia am crescut, descoperit si dezvoltat, in primul rand, rezistenta la NU si la mentinerea unei stari interioare, independent de factorii exteriori. Consider aceasta invatatura una care iti poate ghida pasii in viata si care te poate ajuta sa iti mentii perseverenta, indiferent de obstacole.

Asa am reusit sa traiesc experientele ce au urmat dupa UNICEF: dezvoltarea de proiecte comunitare in mediul rural (Romania), un voluntariat de 10 luni in Polonia. Acum traiesc o noua experienta in Danemarca si inca mai aplic multe alte lucruri adunate ca Mesager UNICEF.

citeste tot
Sorina

Valentin-Andrei Iordache

Valentin-Andrei Iordache

Sunt Valentin-Andrei Iordache, consultant financiar la ING Bank. Privind in urma, experienta mea la UNICEF ramane in primul rand un moment foarte placut. Am facut parte dintr-un grup de oameni speciali, cu care[...] am legat prietenii, unele chiar de drum lung. Jobul de Mesager UNICEF mi-a oferit de fiecare data sentimentul implicarii active intr-un crez nobil – ajutorarea copiilor defavorizati – si senzatia ca facem o diferenta importanta in viata unor oameni. In primul rand din acest punct de vedere, toata perioada a fost o reusita.

Experienta de fundraiser, in strada, alaturi de echipa de Mesageri UNICEF, ofera oportunitatea de a iesi din zona de confort si a te adapta. Mi s-a parut un lucru cu adevarat important. Iar abilitatile pe care le-am dobandit in interactiunea cu oamenii, abilitati de comunicare, convingere, trasmitere a unui mesaj, ma ajuta foarte mult si in actualul job, unul de front office. Cred ca fara experienta la UNICEF nu as fi putut face ceea ce fac acum, de aceea sunt recunoscator acelei perioade.

Mi-e dor uneori sa mai fiu in albastru!

citeste tot
Valentin-Andrei Iordache
FA PRIMUL PAS!